Urmareste-ne pe Facebook si nu rata nicio stire sanatoasa!

Asculta-ti corpul!

Asculta-ti corpul
Sanatate si echilibru, dincolo de diete si retete! Mananca ce vrea corpul, nu ce vrea mintea!

- Cum te mentii la greutate constanta?

- Mananc ce si cat vrea corpul!

Cum adica sa mananci ce vrea corpul? Corpul este inteligent, el stie exact ce vrea, cand vrea, daca vrea. Faptul ca nu am fost invatati sa-l ascultam, ci mai degraba sa ne hranim si, uneori, sa ne abuzam corpul in zeci de feluri, dupa recomandarile, definitiile si cliseele imprumutate, a dus la dezechilibre in ce priveste starea de sanatate si suplete a acestuia. De fapt, bolile, precum si oscilatiile de greutate nu sunt altceva decat semnale ca relatia cu corpul nostru este dizarmonioasa, chiar absenta. Adesea fie nu suntem prezenti ca avem un corp, nu-l simtim, nu suntem constienti de rolul sau real si recunoscatori pentru el, nu-l privim (decat pentru a-l judeca sau cosmetiza), ii acordam atentie doar cand ne cuprinde frica vreunei boli iminente sau vreo durere.

Cand mananci doar din capriciu, din amintiri, doar pentru ca asa ai aflat ca e corect (desi nu-ti face bine) sau pentru a acoperi o foame de alta natura (eventual emotionala), corpul este, de fapt, neascultat, ignorat, chinuit.

El este, cu adevarat, o harta care ne ghideaza spre a decodifica blocajele pe care le avem, limitarile de care ne poticnim, la alt nivel. Cand dezechilibrul apare in corp, a ajuns cumva in ultima etapa, in stadiul de alarma: “hei, acum e vizibil, acum poti sa simti, e timpul sa transformi ceva”.

Insa, daca nu suntem constienti de ceea ce reprezinta corpul si de intregul care suntem, daca nu suntem angajati in a ne cunoaste in intregime si nu partial sau pe segmente, fie vom ignora aceste semnale, fie vom incerca sa reparam, dar doar in plan vizibil, adica acolo unde doare fizic si aparent. In felul acesta, schimbam efectul pentru ceva timp, dar cauza ramane acolo, Sursa dezechilibrului persista si va gasi o alta modalitate de exteriorizare.

Pana la urma, starea corpului este un barometru perfect al transformarilor noastre de constiinta. El valseaza odata cu fiinta noastra, odata cu toate etapele prin care alegem sa trecem. El este planul de manifestare al unor experiente pe care sufletul nostru le cheama, fiindu-ne necesare in experienta si calatoria noastra aici, in intruparea iubirii si luminii care suntem. El ne arata cand rezistam, cand ne opunem, cand actionam in sens opus vrerii noastre, cand reprimam, cand nu ne exprimam si nu ne manifestam darurile, cand stagnam in cunoasterea de sine, cand trecem la nivelul urmator de constiinta (se acordeaza), cand suntem pe calea inimii noastre, cand iubim, cand iertam, cand alegem sa cream ceva nou.

Ati vazut, de pilda, ca atunci cand avem entuziasm in ceva, cand de exemplu facem o schimbare sau facem ceva cu toata fiinta, corpul ne sustine cu resurse pe care nici nu stiam ca le avem. Imi amintesc de o experienta: acum cativa ani eram ragusita si nu puteam aproape deloc sa vorbesc. Aveam un workshop programat si nu stiam cum o sa reusesc sa vorbesc in cele aprox. 4 ore cat ar fi durat. M-am lasat purtata de experienta, am avut incredere si mi-am zis “fie ce-o fi, maxim n-o sa pot vorbi si o sa reprogramez”. Apoi, cand a inceput, si am spus primele cuvinte, era ca si cand nu fusesem niciodata ragusita. Am vorbit si am tot vorbit, pana cand, la un moment dat mi-am dat seama si am fost uimita. Dar si mai uimita am fost cand, in pauza, a revenit raguseala. Cand reincepeam cursul, disparea din nou. Si tot asa. Am venit de acasa si m-am intors acasa, ragusita. Dar in cele cateva ore in care le vorbeam oamenilor, zero raguseala. Atunci am inteles pentru prima data, foarte clar, cum functioneaza amintirile despre boala si cum prezenta si implicarea suta la suta in ceva inlatura orice afectiune si disconfort. Cum, de fapt, orice experienta e o alegere, inclusiv boala. E o realitate pe care o alegem. SI la care putem renunta oricand. In pauze, imi aminteam ca “ar trebui sa fiu ragusita” :). In timp ce vorbeam, uitam.

Si ati vazut ca, atunci cand primim iubirea, cand o manifestam, cand suntem cu inima deschisa, chipul nostru este luminos si radiaza? Ati vazut ca, atunci cand ne framantam, cand purtam resentimente, ne plangem in mod repetat, corpul nostru devine vlaguit, tenul tern, dispare viata din ochi, incep sa apara afectiuni ale pielii sau alte simptome? Si ati vazut ca, in plin proces de transformare interioara, corpul pare ca se transforma din omida in fluture, cu durerile si manifestarile aferente?

Asculta-ti corpul

Se spune ca ochii sunt oglinda sufletului. As adauga: corpul este oglinda nivelului de constiinta.

Cand intelegem asta, nu mai dam fuga la cineva sa ne dea o reteta si un pumn de pastile sau vreo explicatie/parere, ci incepem sa ne punem intrebarea noi, sa ne intrebam corpul: ce are nevoie, ce e nevoie sa fim si sa facem, ce e nevoie sa stim, pentru a restabili armonia? Ne intrebam propria inteligenta, inainte sa facem vreun demers care fie nu e potrivit pentru noi (chiar daca a functionat in majoritatea cazurilor), fie reprezinta un abuz suplimentar pentru corp (de exemplu o dieta care nu-ti place, nu ti se potriveste, apoi evident nu da rezultate, asta adauga mai mullte frustrari decat la inceput, si tot asa…).

Multe diete nu sunt functionale, nu pentru ca sunt incorecte, ci pentru ca nu sunt adecvate, nu ti se potrivesc tie.

Ca sa stii ce e potrivit pentru tine (si da, doar tu stii cu adevarat, tu ai ultima alegere, nu altcineva, fie el specialist notoriu), e nevoie sa-ti intrebi corpul: “Vrei tu asta?” “Ai nevoie de asta?” La inceput, unora li se poate parea ciudat sa-si intrebe corpul, dar pe masura ce o vor face, isi vor da seama ca e cu adevarat o binecuvantare si o mare eliberare de multe eforturi si chinuri. E mult mai usor sa traiesti in relatie de prietenie cu corpul si cu orice pe lumea asta.

Multe diete nu functioneaza, pentru ca sunt dublate de auto-sabotaj: “n-o sa reusesc”, “arat ingrozitor”, “nu cred ca o sa ma vindec” “sper sa gasesc o solutie sau pe cineva care sa ma vindece”.

Adevarul este ca iubirea entru propriul corp este esentiala. Si nu doar cand e suplu, sanatos, cand il percepem frumos si “corespunzator” sabloanelor sociale, ci mai ales atunci cand nu este astfel, pentru ca atunci are cea mai mare nevoie, de altfel e modul lui de a cere iubire si atentie.

In multe cazuri, cand apare un betesug, sa spunem o problema la un picior, omul incepe sa-si judece piciorul, sa dea vina pe el pentru tot ce ar vrea si nu poate face in acel moment, extragandu-se din context, de parca piciorul functioneaza de unul singur si nu ca parte dintr-un “angrenaj” complex. Sau, daca se include ca generator al acelei situatii, cel mai adesea se blameaza: “nu am avut grija, asa-mi trebuie”, “sigur am gresit cumva si am ceva de invatat sau “am pacatuit, acum o trag” (varianta “spirituala” :) ).

Multe diete nu functioneaza pentru ca sunt incepute la indemnul altora, fara ca cel in cauza sa-si doreasca cu adevarat.

Apoi, a manca din obisnuinta si comoditate (asta stiu/cunosc, asta mananc- chiar daca ai avea nevoie de altceva), din amintiri (“mi-e pofta”- iar asta se repeta des, ca scuza pentru a manca ceea ce stii clar ca nu e potrivit), din fustrare, pe un fond de nervozitate, la o ora la care corpul are nevoie mai degraba de odihna, la recomandarile altora cand acestea nu se potrivesc cu nevoile corpului tau etc, inseamna a fi complet absenti la nevoile corpului nostru si la indemnurile lui. Practic, e ca si cand am trai cu cineva in casa si i-am ignora complet dorintele si preferintele, obligandu-l sa manance doar ce si cand ii dam noi). Probabil acesta, la un moment dat, va da semne de revolta, va intra in greva foamei, se va frustra, poate va pleca.

Toate cele de mai sus le consider valabile si in cazul curelor (de detoxifiere, cu nutrienti care mai de care), tratamentelor etc. Ce vrea corpul tau? Nu ce scuze si argumente ai tu (sau altii) ca sa-l indopi cu diverse, ci ce vrea el cu adevarat.

Un raspuns pe care uneori il dau cand simt ca oamenii cauta vindecare la mine si sunt pe punctul de a-mi pune responsabilitatea si puterea lor in brate:

- O sa ma vindec daca fac asta?

- Nu stiu. O sa te vindeci?!

Altfel spus… ai de gand sa te vindeci?

In 12 ani de cunoastere aprofundata de sine, am vazut in multe feluri cum, de fapt, in toate situatiile m-am vindecat doar daca am ales sa ma vindec. Am putut sa vad cum, daca astept ca altcineva sa o faca pentru mine, oricat de bun si profesionist ar fi, nu functioneaza. Un alt om ma poate ajuta, doar daca eu am ales deja sa ma ajut. Daca sunt dispusa sa transform ceva, sa fiu in asta, sa contribui la asta. Pentru ca celalat om este parte din realitatea pe care o creez. Este tot eu. Dar oglinda niciodata nu ma poate ajuta sa ma simt frumoasa, daca eu nu ma simt frumoasa dinainte sa ajung la oglinda.

Ce vreau sa spun este ca noi suntem sursa propriilor dezechilibre, si tot noi suntem sursa propriei vindecari. La orice nivel.

Sursa articol: Nicoleta Svârlefus (www.astrocafe.ro)

Trimite prietenilorShare on FacebookShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someoneTweet about this on Twitter
Pofta de o viata frumoasa si sanatoasa!! :)

Article banner new

Print Friendly




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Current ye@r *